Opera lui Ion Creangă trebuie privită fără prejudecăți, măcar cu coada ochiului.
CRONICA
LITERARĂ DUPĂ URECHE
Povestea poveștilor de Ion Creangă
Marele nostru povestitor (1839-1889) s-a adresat
îndeosebi copiilor, cu ale sale Amintiri și cu basmele ce au devenit
celebre. A venit însă vremea când a dat cu adevărat în mintea copiilor. Se știe
că bărbatul, spre bătrânețe, din nostalgie, devine un pătimaș al pornografiei.
Așa a pățit și Ion Creangă, care s-a apucat și a scris o povestioară de mai
mare rușinea.
Este vorba despre un țăran care seamănă
porumb și, în loc de știuleți, obține niște făloase organe de reproducere
masculine. Le culege mirat, le pune în car și merge cu ele la târg. Succesul
comercial este colosal. Femeile de toate vârstele le cumpără cu entuziasm, ca
pe niște trufandale pe care sunt în stare să dea oricât.
Ion Creangă s-a dovedit a fi un vizionar.
Peste un secol și ceva, piața românească a fost invadată de acest produs. Și
nu-i de mirare. La nivelul actual de trai, cu salarii minime și cu pensii de
mizerie, românul își mai poate permite să cumpere doar așa ceva. Și măcar dacă
ar fi de-ale noastre, neaoșe și bățoase, dar sunt știfturi nemțești, franțuzești
sau olandeze, de o calitate îndoielnică, dar cu prețuri de UE.
Să nu mai punem la socoteală faptul că
femeile își pot cumpăra, din magazine specializate, modernele vibratoare care,
fiind fabricate în China, nu sunt pe măsura așteptărilor dumnealor.
Dar... asta este o altă poveste a poveștilor!
Mihai Frunză,
critic despre care
se aud multe povești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu