Manole are nuci. (Ana)Citatul zilei

În schimb, minciuna are picioare scurte. (Pinocchio)


Adevărul despre extratereștri


o schiță umoristică de Mihai Frunză

   Hanibal Zacuscă citește ziarul. Pompilia îl întreabă:
   - Ce minciuni savurezi atât de hulpav, iubitule?
   - Cică, în curând, ne vom întâlni cu omuleții verzi.
   - Și scrie de ce sunt verzi?
   - Cum să nu scrie? Un cercetător englez a ajuns la concluzia că sunt făcuți din cupru și sunt roșii. Că de aia vin de pe Planeta roșie. Numai că, atunci când ajung în atmosfera terestră, coclesc și instantaneu devin verzi.
   Pompilia are o revelație:
   - Este perfect! În cazul acesta, omenirea va fi salvată. Hoții de cupru îi vor lichida rapid și-i vor exporta în Turcia.
   Hanibal gândește și mai departe:
   - Tu îți dai seama că Turcia va ajunge un paradis al extratereștrilor? Pentru noi nu va fi prea bine. De acolo, conform tradiției, ne vor invada din nou. Nu prea ne vor da pace. Știi prea bine că istoria se repetă.
   - Lasă, bărbate că, dacă se repetă, îi batem la Podu Înalt.
   - Sigur că-i batem, se luminează Hanibal. Apoi îi adunăm de pe câmpul de luptă și, fiind tot din cupru, îi exportăm iar în Turcia.
   - Extraordinar! zise Pompilia. Vom dovedi lumii științifice că, precum apa, există și un circuit al cuprului în natură.
   Hanibal este în extaz:
   - Măi, femeie, tu îți dai seama că suntem un popor binecuvântat? Vom trăi cu toții veșnic din comerțul cu extratereștri. Adio, exod în Occident!
   De afară se aud bătăi insistente în poartă. Pompilia iese ca să vadă cine-s musafirii. Revine veselă.
-Cine-s intrușii? întreabă curios Hanibal.
- Doi omuleți.
- Au și venit ?  Sunt verzi?
- Nu prea. Sunt, mai degrabă, bruneței.
- Și ce au vrut?
- Să-mi vândă un cazan de țuică. Din cupru masiv, electrizat, furat de la rețelele de înaltă tensiune.
-  Vai de mine! Sper că n-ai luat așa ceva.
- Ba, am luat, iubirea vieții mele. Ia, gândește-te! În curând ne vor vizita extratereștrii cei verzi și trebuie să avem cu ce să-i tratăm. Dacă-i îmbătăm bine, îi vom preda mult mai ușor la centrul de colectare a materialelor refolosibile.




Povestea porcului



o schiță umoristică de Mihai Frunză

   În ziua aceea nefastă de dinainte de Crăciun, când tot omul muncește de pomană, cetățeanul Ghiță Ignat, ascuțindu-și cuțitele, povestea porcului:
   - Măi, grasule, ești pierdut! Nimic nu te mai scapă! Cu toate că moldoveanul acela răspopit, parcă Ion Creangă îi zice, susține că, dacă te-ar pupa o femeie frumoasă, te-ai transforma într-un prinț. Marghiolițo, ia vino-ncoace!
   - Ce este, măi dragă bărbate? Putem trece la pârlit?
   - Numai la pârlit ți-e gândul, femeie! Mai așteaptă până diseară! Acum, treci și pupă porcul!
   - Îmi place mie de el, zice femeia, dar nu-l pup, măi Ghiță! Am mai pupat odată unul și a trebuit să-l iau de bărbat.
   - Pupă-l, Marghiolițo, că nu știi ce pierzi! De data asta poate ieși un prinț.
   - Vai de mine, Doamne! Să fie oare Charles? Nu-l vreau că-i prea bătrân. Și e și-nsurat pe deasupra. Cu Cămila aia cocoșată. Că Diana aia frumoasă și dreaptă îi stătea în gât. Nu, nu-l vreau pe Charles! Mai bine, pe Duda. E mai tânăr, mai frumos și e și acoperit. Cu mușchi.
   - Femeie, vino-ți în fire! Nu mai visa prinți însurați! Pupă porcul și pune-ți în gând un prinț liber!
   - Unul liber? Tocmai am auzit că-l eliberează pe Borcea.
   - Marghioliță, Borcea nu-i prinț, deși pare. Lasă-l așa, nepupat! Și nici nu-i porc. E câine. Eu zic să te potolești. Ce te faci dacă din greșeală și din nepricepere, pupi porcul și-n loc de prinț îți iese un cerșetor?!
   - N-am eu ghinionul ăsta. Dă-te la o parte, bărbate, că m-am înfierbântat rău! Și te rog să nu mă jignești! La pupat mă pricep ca nimeni alta.
    Zicând acestea, frumoasa Marghiolița se repezi asupra patrupedului cu gândul să-l pupe pe rât. În clipa aceea, porcul îi zice cu glas guițat:
   - Așa, frumoaso, sărută-mă, ah... sărută-mă, pentru că eu sunt...
   Femeia începe să urle ca-n gură de șarpe:
   - Ghiță, taie-l repede pe porcul ăsta că nu-i prinț! Susține că-i senator!
                                                            SFÂRȘIT 

Grigore Alexandrescu este foarte cunoscut ca un spital din București

Fabulistul, câinele și cățelul

FABULAȚIILE
lui Mihai Frunză

   * Boul și vițelul asistă la o coridă. În final, au ajuns la concluzia că viața de taur nu este așa de fericită cum se credea. Răzbunați sufletește, au intrat în primul local, unde au savurat o delicioasă ciorbă de văcuță.
   * Racul, broasca și o știucă își continuă intențiile afaceriste. Au renunțat la sacul cu grăunțe ce trebuia dus la moară și au deschis o cârciumă cu fructe de mare pe plaja din Mamaia. Prospectarea de piață a ajuns la concluzia că fructul de mare cel mai cerut este știuletele de porumb fiert.
   * Leul crede în continuare că este regele junglei. Între timp, jungla s-a transformat din comunistă în capitalistă. Leul se privește în oglindă și vede un lucru uluitor: coroana i-a dispărut. S-a mai liniștit când a aflat că a dispărut și coroana daneză, ba chiar și cea suedeză. Resemnat, bătrânul rege leu n-a abdicat încă și a plecat să se plimbe prin parc, de mână cu micuțul leu moldovenesc.
   * Corbul și vulpea fac un prosper comerț cu brânzeturi. Corbul este furnizor și vulpea este distribuitoare. Afacerea a mers bine până când vulpea l-a cântat pe corb la fisc cum că face evaziune fiscală. Inspectorii au dat năvală, dar au plecat înduplecați după ce au primit cașcavalul. Vulpea delatoare s-a retras din afacere și acum vinde aripioare de pui la KFC.
   * Iepurele și broasca țestoasă vor să se asocieze într-o firmă de curierat rapid. Iepurelui îi este însă frică și ar vrea, mai degrabă, o făbricuță de oțet. Văzându-l atât de molâu, broasca țestoasă l-a părăsit și s-a asociat în afacere cu melcul.





Somnul națiunii naște monștri


DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!
o schiță satirică de Mihai Frunză

   Mișu Prepeleac, alegător român notoriu, s-a deșteptat într-o bună dimineață și i-a spus scumpei sale consoarte, Steluța:
   - Iubirea mea astrală, eu am impresia că sunt un mare prost!
   - Iubitule, mă abțin să te judec aspru, dar și eu am impresia că semeni mult cu străbunicul tău, Dănilă.
   - Așa-i Steluțo, licuriciul vieții mele, dar... gata cu prostia! Mă duc la primărie și mă înscriu în PSD. Apoi plec la Caracal și vând carul cu boi. Firește, n-o să-l schimb pe o capră, precum străbunicul Dănilă. Mă voi întoarce acasă într-o limuzină Audi, ultimul tip. Îți promit.
   Tânărul pesedist Mișu Prepeleac a pornit voios spre Caracal. Pe drum, boul din stânga, apucat brusc de streche, a răsturnat carul în șanț. Mișu a fost prins sub el și a început să strige cu disperare după ajutor. Cu totul întâmplător, tocmai trecea pe acolo deputatul Cirus Mânălungescu. A coborât maiestuos din noul său Audi, ultimul tip, și a zis tunător:
   - Ce faci aici, alegătorule? Nu vezi că încurci circulația rutieră?
   - Să trăiți, domnule deputat! zice Mișu de sub car. Să știți că eu v-am votat. Salvați-mă! Boii ăștia au înnebunit.
   - Au înnebunit!? Atunci e foarte grav. Au boala boilor nebuni. La abator cu ei!
   - La care abator?
   - La abatorul meu, de bună seamă. Iar ca bonus, îți iau și carul și-l pun ca decor rustic în curtea vilei. În felul acesta, te salvez și de alte accidente mortale.
   - Și cât îmi dați pe carul cu boi?
   - Păi, ce să-ți dau? Îți dau voie să mă votezi și la anul.
   - Vă votez, să trăiți și vă mulțumesc că-mi dați voie! Dar cum mai ajung eu acasă fără car?
   - Te duc eu, norocosule! Mereu mi-a plăcut să-mi duc alegătorii.
   Spre seară, doamna Steluța Prepeleac se uită nostalgic pe fereastră. La un moment dat, la poartă oprește o limuzină Audi, ultimul tip, din care Mișu coboară fudul nevoie mare.
   - Ia te uită! zice Steluța. Chiar s-a deșteptat, prostul dracului! Așa cum a promis, s-a întors acasă într-un Audi, ultimul tip și, pe deasupra, are ca șofer un ditamai deputatul.  Mâine dimineață, mă duc să mă înscriu și eu în PSD!





Romane de uitat


CRONICA LITERARĂ DUPĂ URECHE

MITREA COCOR de Mihail Sadoveanu

   O porcărie mai mare, decât acest roman realist-socialist, nu cred că există. Este o capodoperă a mizeriei literare. Am citit romanul pe când eram elev, ca lectură obligatorie. Și culmea, spre deosebire de Nicoară Potcoavă, chiar l-am citit. Pentru că era scris cursiv și simplu, nu în stilul stufos și greu digerabil al maestrului. Tocmai de aceea, mai târziu, Sadoveanu a fost bănuit că n-ar fi scris el porcăria, ci un așa-zis negru. Eu am altă părere și anume că romanul a fost scris chiar de Mihail Sadoveanu, dar cu mâna stângă sau (de ce nu?) cu piciorul drept.
   Din roman nu mai rețin decât că personajul era un țăran comunist care a devenit un feroce misionar al colectivizării.
   Ca de obicei, personajele de acest gen mă duc cu gândul la fauna zilelor noastre. Prin Parlamentul  și Guvernul României a trecut și un cocor numit Mitrea. La origine n-a fost țăran, ci șofer. Lucrul acesta explică veleitățile sale de conducător. În beția vitezei puterii, n-a condus legal și a intrat în șanțul justiției. Când a ieșit de acolo, și-a luat zborul spre țările calde, de unde sperăm fierbinte ca Mitrea cocorul nostru să nu se mai întoarcă niciodată.
                                                     Mihai Frunză,
                                                 ornitolog prozaic

Și marii clasici au fantezii sexuale


Opera lui Ion Creangă trebuie privită fără prejudecăți, măcar cu coada ochiului.

CRONICA LITERARĂ DUPĂ URECHE
Povestea poveștilor  de Ion Creangă

   Marele nostru povestitor (1839-1889) s-a adresat îndeosebi copiilor, cu ale sale Amintiri și cu basmele ce au devenit celebre. A venit însă vremea când a dat cu adevărat în mintea copiilor. Se știe că bărbatul, spre bătrânețe, din nostalgie, devine un pătimaș al pornografiei. Așa a pățit și Ion Creangă, care s-a apucat și a scris o povestioară de mai mare rușinea.
   Este vorba despre un țăran care seamănă porumb și, în loc de știuleți, obține niște făloase organe de reproducere masculine. Le culege mirat, le pune în car și merge cu ele la târg. Succesul comercial este colosal. Femeile de toate vârstele le cumpără cu entuziasm, ca pe niște trufandale pe care sunt în stare să dea oricât.
   Ion Creangă s-a dovedit a fi un vizionar. Peste un secol și ceva, piața românească a fost invadată de acest produs. Și nu-i de mirare. La nivelul actual de trai, cu salarii minime și cu pensii de mizerie, românul își mai poate permite să cumpere doar așa ceva. Și măcar dacă ar fi de-ale noastre, neaoșe și bățoase, dar sunt știfturi nemțești, franțuzești sau olandeze, de o calitate îndoielnică, dar cu prețuri de UE.
   Să nu mai punem la socoteală faptul că femeile își pot cumpăra, din magazine specializate, modernele vibratoare care, fiind fabricate în China, nu sunt pe măsura așteptărilor dumnealor.
   Dar... asta este o altă poveste a poveștilor!

                                                     Mihai Frunză,
                               critic despre care se aud multe povești


Mici capodopere ale literaturii


                                 D-l Goe  de Ion Luca Caragiale

   Ion Luca Caragiale este maestrul necontestat al genului scurt. În această indubitabilă calitate și-a permis să scurteze și titlul schiței Domnul Goe, care a ajuns în final, cam ciudat, D-l Goe.
   D-l Goe este o obrăznicătură mică, surprinsă într-un moment fericit al copilăriei sale: o călătorie cu trenul. Profită de ocazie și face tot felul de năzbâtii: se închide în toaletă, scoate capul pe fereastră și își pierde bereta de mariner sau de marinal, cu bilet cu tot și, ca o apoteoză, trage semnalul de alarmă.
    Încerc un exercițiu de imaginație și mi-l închipui pe mariner la maturitate.
   Este chel, vesel nevoie mare și hăhăie tot timpul. La fel de neastâmpărat, își pierde vaporul și bereta. Ca recompensă, este numit staroste peste transporturi. Semnalele de alarmă trase de alții, care anunță că trenurile au luat-o razna iar flota a dispărut în Triunghiul Bermudelor, îl asurzesc. Ca să scape de ele, trenul vieții îl urcă repede și mai sus. O mamițică blondă și nurlie îi este tot timpul aproape. Primește vizita lui George Bush-junior, alt copil neastâmpărat și, ca să-l îndulcească, îi toarnă dulceață în galoși...
    ... dar, se pare că am deraiat de la subiect. Cel cu dulceața în galoși nu este D-l Goe, ci Ionel, o altă obrăznicătură din altă schiță a marelui Caragiale.  Obrăznicătură care, mai mult ca sigur, a ajuns cel puțin prim-ministru...
                                                        Mihai Frunză,
                                                    fost copil cuminte




Viața în doi

În relația cu mine, Brigitte Bardot s-a dovedit a fi o femeie de casă. Casa 2.

ÎNDREPTARUL VIEȚII ÎN DOI

    LACRIMI= Picături de ochi cu ajutorul cărora femeile văd mult mai bine banii bărbaților.
   PAT CONJUGAL= Situație de egalitate la care ajung doi soți cu vechime care, în loc de sex, joacă șah.
   BUCĂTĂREASĂ= Profesoară de fizică recent măritată care a descoperit, în sfârșit, forța aburilor.
   CEAS CU CUC= Deșteptător care sună numai când vor soțiile.
   DURERE DE CAP= Suferință a femeii pe care aceasta o transmite bărbatului cu polonicul sau cu făcălețul.
   ROCHIE SCURTĂ= Motivul care îl determină pe un bărbat să privească lung și să constate că relația merge bine.
   ROCHIE LUNGĂ= Piesă vestimentară folosită în cazurile urgente când lipsește soluția de epilat.
   STUDENT= Pretextul cu care, în urmă cu 20 de ani, soția te-a cerut de bărbat.
   CINĂ ROMANTICĂ= Masă cu patru picioare: două ale bărbatului și două ale femeii.
   VIAȚĂ ÎN DOI= Trai în cuplu care, în stil oriental, se compune dintr-un bărbat și un harem.
   COPIL MIC= Bucuria tatălui care-și vede împlinit visul de a avea o bonă filipineză.
   DIVORȚ= Singura modalitate legală prin care un bărbat poate să fie fidel mai multor femei.
                                                      Mihai Frunză,
                                          expert al vieții în doi peri



Spiritul de turmă în acțiune


OAIA, SIMBOL NAȚIONAL
(opinii publice)

* Da, o aia este simbolul României. (Terente)
* Oaia ne reprezină. Da, ea! (Ministrul Daea)
* Steaua României trebuie să fie oaia FCSB. (Gigi Becali)
* Despre bărbatul berbec aș putea să scriu un roman. (Mioara Roman)
* Oaia face parte din istoria noastră. (Vasile Lupu)
* Fără îndoială, oile ne reprezintă cu sfințenie. (Popa-prostu)
* Oaia are o importanță capitală. (Ciobanul Bucur)
* Ca și mine, brânza de Sibiu este un brand național. (Klaus Iohannis)
* Să revenim la oile voastre! (Un importator arab)
* Miorița este, totuși, un simbol neconstructiv. (Meșterul Manole)
* La mine au supt doi, nu ca mielul la două oi. (Lupoaica)
* Oaia este un simbol de bun gust. (Shaormeria Dristor)
* Dacă oaia devine brand național, noi trebuie să devenim capitala pastorală a României. (Primăria din Stâna de Vale)
* Dar... să nu uităm berbecu... (Nea Alecu)
* Decât oier, mai bine gunoier. (Silviu Prigoană)
* Știam eu că n-am compus în zadar Pastorala. (Beethoven)
                            Mihai Frunză,
                    om de spirit de turmă 

CRONICĂ DUPĂ URECHE


                               Cine a pus umor pe clanță? de Mihai Frunză

   Este vorba de un volum de miniaturi umoristice în proză, apărut în anul 2001. Titlul a fost stabilit de autor la un pahar de vorbă împreună cu regretatul scriitor și regizor de teatru Bogdan Ulmu și a fost inspirat de un cântecel în care năzdrăvanul solist punea pe clanță magiun. Cei doi au râs copios, la gândul că umorul poate fi confundat cu magiunul sau... cu ceva și mai comic.
   Lansarea cărții a avut loc la București, în localul Cuptorul cu lemne. Costel Pătrășcan a avut grijă ca o mulțime de televiziuni și de ziare să fie prezente. Era în preajma Crăciunului și venerabilul profesor universitar liber-schimbist Ștefan Cazimir a cântat un colind cu refrenul Și ne-a pus umor pe clanță. Au urmat mici interviuri. O frumoasă reporteră îl întreabă pe autor cu nonșalanță:
   - Domnule Mihai Frunză, cine a pus umor pe clanță?
   - Eu, domnișoară, a răspuns autorul mândru de el.
   A urmat o întrebare și mai uluitoare:
   - De ce ?
   Bietul autor a amuțit. A fost salvat de o altă reprezentantă a jurnalelor televizate, care s-a înfipt obraznic, pocnind cu microfonul în stânga și în dreapta, și a întrebat:
   - Domnule scriitor, vă rog să mă lămuriți, cine naiba a pus umor pe clanță?
   - Duduie, a răspuns Mihai Frunză, după umila mea părere, primul care a pus umor pe clanță a fost Mark Twain.
   - Și nu l-ați înjurat? continuă frumoasa.
   Prima frumoasă, care s-a văzut dată la o parte în mod samavolnic, a intervenit din nou:
   - Totuși, zice ea, eu nu cred că v-ați pus singur umor pe clanță. Nu vreți să ne spuneți pentru telespectatorii noștri cine a fost obraznicul?
   În sfârșit, autorul are o revelație și zice răspicat:
   - Domnișoară, n-am încotro și trebuie să vă mărturisesc marele secret al acestei cărți. Derbedeul a fost vecinul meu, umoristul Alex Hanganu care, de obicei îmi punea pe clanță pastă de dinți Super Cristal sau dulceață de gutui. Când acestea s-au terminat, mi-a pus umor.
   - Aha! izbucnește domnișoara cu un glas brusc ușurat. Așa mai merge. Acum m-am lămurit. Sunt indignată și sunt alături de dumneavoastră în demersul de a-i condamna vehement pe cei care ne murdăresc clanțele. Vă mulțumesc pentru interviu. Dragi telespectatori, bună seara!

                                                                            Mihai  Frunză,
                                                            autocritic literar bun de clanță




  
                                                               

Judecăți drepte

Să stăm drept și să judecăm strâmb.

   * Nu este drept ca un oraș precum Pisa să se bucure de atâta celebritate de la un turn strâmb.
   * Psihiatrul i-a diagnosticat mari tulburări de judecată, drept care i-a recomandat un avocat bun.
   * Cunosc un judecător care calcă cu dreptul în carieră, primindu-l cu mâna stângă.
   * Dacă Italia are forma unei uriașe cizme, propun ca locuitorii ei să se numească cizmari.
   * Drumul cel mai scurt dintre două puncte este linia aeriană.
   * Un bărbat frumos care are minte, minte frumos.
   * Nu știu de ce, când am privit Columna lui Traian în toată măreția ei, gândul mi-a zburat la Elena Udrea.
   * Dacă Leonardo da Vinci a fost un geniu, cum naiba l-a păcălit Gioconda cu zâmbetul ei neghiob ?
   * Europa va trebui să recunoască faptul că România este de multă vreme un stat de drept dat sau luat.
   * Din păcate pentru știință, nu toți mincinoșii ajung inventatori.
   * Am o soție atât de înțelegătoare, încât mi-a dat voie să-mi fac de cap... o căciulă din blană.
   * În fața unei superbe femei goale, bărbatul are întotdeauna dreptate.

                                                     Mihai Frunză,
                                 doctor în drept înainte și la dreapta





Rețete compensate cu triferment

Vegetarian convins... că erbivorele sunt delicioase.

REȚETELE UNUI MASTER CHEF... DE BĂUT

   CÂRNAȚI DE BERE= Pe o masă lungă, se aliniază câteva șiruri de halbe pline cu bere. Se adaugă alune și sărățele, după gust.
   SARMALE DE POST= Modul de preparare depinde de post. La TVR, Mircea Dinescu le face cu portocale, iar la Prima TV, Vârlan le face cu pițipoance apetisante.
   SALATĂ BOEUF= Amestec de vegetale pus în meniu atunci când ați invitat la masă un bou.
   CIUPERCI FLAMBATE=  Se consumă cu grijă. Pot produce arsuri la stomac, dar sunt o nebunie.
   PIZZA HAVAIANĂ= Pe un blat din aluat în formă de havaiană se pun toate resturile din frigider. Gurmanzii cu sentimente antiamericane pot înlocui havaiana cu o balalaică.
   CHIFTELE DE CREIER= Pot fi preparate numai de bucătăresele care-și toacă soții la cap foarte mărunt.
   CLĂTITE CU VIȘINATĂ= La desert, se iau paharele în care s-a servit țuica la aperitive și se clătesc cu doi litri de vișinată. Cu aceeași vișinată se clătește și gâtul.
    SUPĂ DE GHIOCEI= Este o delicatesă de primăvară din fructe de mare. Ghiocelul este un ghioc foarte fraged. Vă lăsăm pe dumneavoastră să-i ghiciți gustul.
   ARDEI GOLIȚI= Se ia o porție de ardei umpluți. Se scoate din ei tocătura și se dă la rațele care, la rândul lor, sunt date mesenilor pe varză.
   TORT NAȚIONAL= Se ia o pânză de in sau de cânepă și se ornează cu râuri și cu fluturi. Atenție la cânepă! Produce halucinații.

                                                  Mihai Frunză,
                                     creator de rețete cu penicilină