Manole are nuci. (Ana)Citatul zilei

Manole are nuci. (Ana)


Romane de uitat


CRONICA LITERARĂ DUPĂ URECHE

MITREA COCOR de Mihail Sadoveanu

   O porcărie mai mare, decât acest roman realist-socialist, nu cred că există. Este o capodoperă a mizeriei literare. Am citit romanul pe când eram elev, ca lectură obligatorie. Și culmea, spre deosebire de Nicoară Potcoavă, chiar l-am citit. Pentru că era scris cursiv și simplu, nu în stilul stufos și greu digerabil al maestrului. Tocmai de aceea, mai târziu, Sadoveanu a fost bănuit că n-ar fi scris el porcăria, ci un așa-zis negru. Eu am altă părere și anume că romanul a fost scris chiar de Mihail Sadoveanu, dar cu mâna stângă sau (de ce nu?) cu piciorul drept.
   Din roman nu mai rețin decât că personajul era un țăran comunist care a devenit un feroce misionar al colectivizării.
   Ca de obicei, personajele de acest gen mă duc cu gândul la fauna zilelor noastre. Prin Parlamentul  și Guvernul României a trecut și un cocor numit Mitrea. La origine n-a fost țăran, ci șofer. Lucrul acesta explică veleitățile sale de conducător. În beția vitezei puterii, n-a condus legal și a intrat în șanțul justiției. Când a ieșit de acolo, și-a luat zborul spre țările calde, de unde sperăm fierbinte ca Mitrea cocorul nostru să nu se mai întoarcă niciodată.
                                                     Mihai Frunză,
                                                 ornitolog prozaic

Și marii clasici au fantezii sexuale


Opera lui Ion Creangă trebuie privită fără prejudecăți, măcar cu coada ochiului.

CRONICA LITERARĂ DUPĂ URECHE
Povestea poveștilor  de Ion Creangă

   Marele nostru povestitor (1839-1889) s-a adresat îndeosebi copiilor, cu ale sale Amintiri și cu basmele ce au devenit celebre. A venit însă vremea când a dat cu adevărat în mintea copiilor. Se știe că bărbatul, spre bătrânețe, din nostalgie, devine un pătimaș al pornografiei. Așa a pățit și Ion Creangă, care s-a apucat și a scris o povestioară de mai mare rușinea.
   Este vorba despre un țăran care seamănă porumb și, în loc de știuleți, obține niște făloase organe de reproducere masculine. Le culege mirat, le pune în car și merge cu ele la târg. Succesul comercial este colosal. Femeile de toate vârstele le cumpără cu entuziasm, ca pe niște trufandale pe care sunt în stare să dea oricât.
   Ion Creangă s-a dovedit a fi un vizionar. Peste un secol și ceva, piața românească a fost invadată de acest produs. Și nu-i de mirare. La nivelul actual de trai, cu salarii minime și cu pensii de mizerie, românul își mai poate permite să cumpere doar așa ceva. Și măcar dacă ar fi de-ale noastre, neaoșe și bățoase, dar sunt știfturi nemțești, franțuzești sau olandeze, de o calitate îndoielnică, dar cu prețuri de UE.
   Să nu mai punem la socoteală faptul că femeile își pot cumpăra, din magazine specializate, modernele vibratoare care, fiind fabricate în China, nu sunt pe măsura așteptărilor dumnealor.
   Dar... asta este o altă poveste a poveștilor!

                                                     Mihai Frunză,
                               critic despre care se aud multe povești


Mici capodopere ale literaturii


                                 D-l Goe  de Ion Luca Caragiale

   Ion Luca Caragiale este maestrul necontestat al genului scurt. În această indubitabilă calitate și-a permis să scurteze și titlul schiței Domnul Goe, care a ajuns în final, cam ciudat, D-l Goe.
   D-l Goe este o obrăznicătură mică, surprinsă într-un moment fericit al copilăriei sale: o călătorie cu trenul. Profită de ocazie și face tot felul de năzbâtii: se închide în toaletă, scoate capul pe fereastră și își pierde bereta de mariner sau de marinal, cu bilet cu tot și, ca o apoteoză, trage semnalul de alarmă.
    Încerc un exercițiu de imaginație și mi-l închipui pe mariner la maturitate.
   Este chel, vesel nevoie mare și hăhăie tot timpul. La fel de neastâmpărat, își pierde vaporul și bereta. Ca recompensă, este numit staroste peste transporturi. Semnalele de alarmă trase de alții, care anunță că trenurile au luat-o razna iar flota a dispărut în Triunghiul Bermudelor, îl asurzesc. Ca să scape de ele, trenul vieții îl urcă repede și mai sus. O mamițică blondă și nurlie îi este tot timpul aproape. Primește vizita lui George Bush-junior, alt copil neastâmpărat și, ca să-l îndulcească, îi toarnă dulceață în galoși...
    ... dar, se pare că am deraiat de la subiect. Cel cu dulceața în galoși nu este D-l Goe, ci Ionel, o altă obrăznicătură din altă schiță a marelui Caragiale.  Obrăznicătură care, mai mult ca sigur, a ajuns cel puțin prim-ministru...
                                                        Mihai Frunză,
                                                    fost copil cuminte




Viața în doi

În relația cu mine, Brigitte Bardot s-a dovedit a fi o femeie de casă. Casa 2.

ÎNDREPTARUL VIEȚII ÎN DOI

    LACRIMI= Picături de ochi cu ajutorul cărora femeile văd mult mai bine banii bărbaților.
   PAT CONJUGAL= Situație de egalitate la care ajung doi soți cu vechime care, în loc de sex, joacă șah.
   BUCĂTĂREASĂ= Profesoară de fizică recent măritată care a descoperit, în sfârșit, forța aburilor.
   CEAS CU CUC= Deșteptător care sună numai când vor soțiile.
   DURERE DE CAP= Suferință a femeii pe care aceasta o transmite bărbatului cu polonicul sau cu făcălețul.
   ROCHIE SCURTĂ= Motivul care îl determină pe un bărbat să privească lung și să constate că relația merge bine.
   ROCHIE LUNGĂ= Piesă vestimentară folosită în cazurile urgente când lipsește soluția de epilat.
   STUDENT= Pretextul cu care, în urmă cu 20 de ani, soția te-a cerut de bărbat.
   CINĂ ROMANTICĂ= Masă cu patru picioare: două ale bărbatului și două ale femeii.
   VIAȚĂ ÎN DOI= Trai în cuplu care, în stil oriental, se compune dintr-un bărbat și un harem.
   COPIL MIC= Bucuria tatălui care-și vede împlinit visul de a avea o bonă filipineză.
   DIVORȚ= Singura modalitate legală prin care un bărbat poate să fie fidel mai multor femei.
                                                      Mihai Frunză,
                                          expert al vieții în doi peri



Spiritul de turmă în acțiune


OAIA, SIMBOL NAȚIONAL
(opinii publice)

* Da, o aia este simbolul României. (Terente)
* Oaia ne reprezină. Da, ea! (Ministrul Daea)
* Steaua României trebuie să fie oaia FCSB. (Gigi Becali)
* Despre bărbatul berbec aș putea să scriu un roman. (Mioara Roman)
* Oaia face parte din istoria noastră. (Vasile Lupu)
* Fără îndoială, oile ne reprezintă cu sfințenie. (Popa-prostu)
* Oaia are o importanță capitală. (Ciobanul Bucur)
* Ca și mine, brânza de Sibiu este un brand național. (Klaus Iohannis)
* Să revenim la oile voastre! (Un importator arab)
* Miorița este, totuși, un simbol neconstructiv. (Meșterul Manole)
* La mine au supt doi, nu ca mielul la două oi. (Lupoaica)
* Oaia este un simbol de bun gust. (Shaormeria Dristor)
* Dacă oaia devine brand național, noi trebuie să devenim capitala pastorală a României. (Primăria din Stâna de Vale)
* Dar... să nu uităm berbecu... (Nea Alecu)
* Decât oier, mai bine gunoier. (Silviu Prigoană)
* Știam eu că n-am compus în zadar Pastorala. (Beethoven)
                            Mihai Frunză,
                    om de spirit de turmă 

CRONICĂ DUPĂ URECHE


                               Cine a pus umor pe clanță? de Mihai Frunză

   Este vorba de un volum de miniaturi umoristice în proză, apărut în anul 2001. Titlul a fost stabilit de autor la un pahar de vorbă împreună cu regretatul scriitor și regizor de teatru Bogdan Ulmu și a fost inspirat de un cântecel în care năzdrăvanul solist punea pe clanță magiun. Cei doi au râs copios, la gândul că umorul poate fi confundat cu magiunul sau... cu ceva și mai comic.
   Lansarea cărții a avut loc la București, în localul Cuptorul cu lemne. Costel Pătrășcan a avut grijă ca o mulțime de televiziuni și de ziare să fie prezente. Era în preajma Crăciunului și venerabilul profesor universitar liber-schimbist Ștefan Cazimir a cântat un colind cu refrenul Și ne-a pus umor pe clanță. Au urmat mici interviuri. O frumoasă reporteră îl întreabă pe autor cu nonșalanță:
   - Domnule Mihai Frunză, cine a pus umor pe clanță?
   - Eu, domnișoară, a răspuns autorul mândru de el.
   A urmat o întrebare și mai uluitoare:
   - De ce ?
   Bietul autor a amuțit. A fost salvat de o altă reprezentantă a jurnalelor televizate, care s-a înfipt obraznic, pocnind cu microfonul în stânga și în dreapta, și a întrebat:
   - Domnule scriitor, vă rog să mă lămuriți, cine naiba a pus umor pe clanță?
   - Duduie, a răspuns Mihai Frunză, după umila mea părere, primul care a pus umor pe clanță a fost Mark Twain.
   - Și nu l-ați înjurat? continuă frumoasa.
   Prima frumoasă, care s-a văzut dată la o parte în mod samavolnic, a intervenit din nou:
   - Totuși, zice ea, eu nu cred că v-ați pus singur umor pe clanță. Nu vreți să ne spuneți pentru telespectatorii noștri cine a fost obraznicul?
   În sfârșit, autorul are o revelație și zice răspicat:
   - Domnișoară, n-am încotro și trebuie să vă mărturisesc marele secret al acestei cărți. Derbedeul a fost vecinul meu, umoristul Alex Hanganu care, de obicei îmi punea pe clanță pastă de dinți Super Cristal sau dulceață de gutui. Când acestea s-au terminat, mi-a pus umor.
   - Aha! izbucnește domnișoara cu un glas brusc ușurat. Așa mai merge. Acum m-am lămurit. Sunt indignată și sunt alături de dumneavoastră în demersul de a-i condamna vehement pe cei care ne murdăresc clanțele. Vă mulțumesc pentru interviu. Dragi telespectatori, bună seara!

                                                                            Mihai  Frunză,
                                                            autocritic literar bun de clanță




  
                                                               

Judecăți drepte

Să stăm drept și să judecăm strâmb.

   * Nu este drept ca un oraș precum Pisa să se bucure de atâta celebritate de la un turn strâmb.
   * Psihiatrul i-a diagnosticat mari tulburări de judecată, drept care i-a recomandat un avocat bun.
   * Cunosc un judecător care calcă cu dreptul în carieră, primindu-l cu mâna stângă.
   * Dacă Italia are forma unei uriașe cizme, propun ca locuitorii ei să se numească cizmari.
   * Drumul cel mai scurt dintre două puncte este linia aeriană.
   * Un bărbat frumos care are minte, minte frumos.
   * Nu știu de ce, când am privit Columna lui Traian în toată măreția ei, gândul mi-a zburat la Elena Udrea.
   * Dacă Leonardo da Vinci a fost un geniu, cum naiba l-a păcălit Gioconda cu zâmbetul ei neghiob ?
   * Europa va trebui să recunoască faptul că România este de multă vreme un stat de drept dat sau luat.
   * Din păcate pentru știință, nu toți mincinoșii ajung inventatori.
   * Am o soție atât de înțelegătoare, încât mi-a dat voie să-mi fac de cap... o căciulă din blană.
   * În fața unei superbe femei goale, bărbatul are întotdeauna dreptate.

                                                     Mihai Frunză,
                                 doctor în drept înainte și la dreapta





Rețete compensate cu triferment

Vegetarian convins... că erbivorele sunt delicioase.

REȚETELE UNUI MASTER CHEF... DE BĂUT

   CÂRNAȚI DE BERE= Pe o masă lungă, se aliniază câteva șiruri de halbe pline cu bere. Se adaugă alune și sărățele, după gust.
   SARMALE DE POST= Modul de preparare depinde de post. La TVR, Mircea Dinescu le face cu portocale, iar la Prima TV, Vârlan le face cu pițipoance apetisante.
   SALATĂ BOEUF= Amestec de vegetale pus în meniu atunci când ați invitat la masă un bou.
   CIUPERCI FLAMBATE=  Se consumă cu grijă. Pot produce arsuri la stomac, dar sunt o nebunie.
   PIZZA HAVAIANĂ= Pe un blat din aluat în formă de havaiană se pun toate resturile din frigider. Gurmanzii cu sentimente antiamericane pot înlocui havaiana cu o balalaică.
   CHIFTELE DE CREIER= Pot fi preparate numai de bucătăresele care-și toacă soții la cap foarte mărunt.
   CLĂTITE CU VIȘINATĂ= La desert, se iau paharele în care s-a servit țuica la aperitive și se clătesc cu doi litri de vișinată. Cu aceeași vișinată se clătește și gâtul.
    SUPĂ DE GHIOCEI= Este o delicatesă de primăvară din fructe de mare. Ghiocelul este un ghioc foarte fraged. Vă lăsăm pe dumneavoastră să-i ghiciți gustul.
   ARDEI GOLIȚI= Se ia o porție de ardei umpluți. Se scoate din ei tocătura și se dă la rațele care, la rândul lor, sunt date mesenilor pe varză.
   TORT NAȚIONAL= Se ia o pânză de in sau de cânepă și se ornează cu râuri și cu fluturi. Atenție la cânepă! Produce halucinații.

                                                  Mihai Frunză,
                                     creator de rețete cu penicilină

Nici măcar în proză, viața nu e roză

Maestrul Antonică Marin ne sugerează că, la noi, nu se mai poate fura ca în codru.

SALVATORUL  SPECIEI
O schiță veselă de MIHAI  FRUNZĂ

   Am plecat cu amicul Hanibal spre festivalul de poezie forestieră de la Babadag. Eu sunt șoferul. În zare, se vede o pădurice.
   - Oprește acolo! zbiară Hanibal. Am mare nevoie de un codru des.
   Opresc. Hanibal dispare într-un tufiș. Eu îmi arunc o privire prin poieniță. Observ un panou mare pe care scrie: CETĂȚENI, OCROTIȚI PÂRȘUL !
   - Ce este acela un pârș? îl întreb pe Hanibal, care tocmai a reapărut cu fericirea întipărită pe față.
   - Nu știu, zice el. Presupun că e un animal cu un nume ciudat. După rezonanță, e legat de ceea ce am făcut eu în tufe.
   - Eu nu cred, zic. Animalul acela urât mirositor se numește dihor, nu pârș.
   - Oricum, continuă el, este un animal mic și slab, care are nevoie de ocrotire. Îl prindem, îl luăm acasă și-l închidem în baie.
   - Stai așa! intervin eu. S-ar putea ca pârșul să nu fie un animal, ci o specie de floare rară. Precum floarea de colț.
   - S-ar putea, aprobă Hanibal ironic. O floare carnivoră cu colți.
   - Și cu miros de tufiș vizitat de tine, adaug eu și mai ironic.
   Ca din pământ, apare un pădurar. E verde ca un marțian cu pușcă în spate.
   - Bună ziua, cetățeni! zice el jovial. Ce vânt vă aduce prin pădurea mea?
   - Vântul amicului Hanibal, răspund eu la fel de jovial. Și, în plus, dorința noastră de a cunoaște un pârș. Vrem să-l ocrotim!
   - Nu te supăra, onorabile pădurar, intervine și Hanibal, ce este acela un pârș?
   - Ce să fie? zice pădurarul. Este un animal mic și neajutorat. Seamănă cu o veveriță, dar este mai molâu. E pe cale de dispariție. În pădurea asta trăia un singur exemplar. De aceea scrie acolo OCROTIȚI PÂRȘUL! Dacă erau doi, scriau OCROTIȚI PÂRȘII!
   - Și ce s-a întâmplat cu el?
   - A avut mare noroc. L-am ocrotit eu personal, pentru că de aia sunt plătit. Astfel, i-am salvat specia!
   - Bravo! Și cum ați făcut? I-ați creat o mică rezervație sau l-ați luat și-l hrăniți acasă?
   - L-am luat acasă, dar nu-l hrănesc. Nu este nevoie, pentru că l-am împăiat.







Idei care-mi vor veni mâine


NOI SĂRBĂTORI LEGALE

   Pentru că, spre deosebire de țările vestice, avem prea puține sărbători legale, venim cu o serie de propuneri interesante:

   ZIUA ZILEI= Fiecare cetățean va fi obligat să-și sărbătorească ziua de naștere la serviciu. Pentru ca procesul muncii să nu fie deranjat, ziua zilei se va petrece noaptea.
   ZIUA NOPȚII= Este o variantă a zilei zilei pentru șomeri. Pentru a nu coincide cu ziua zilei, ziua nopții se va sărbători ziua în baruri și bodegi cu program non-stop.
   ZIUA PORTOFELULUI= Va fi o sărbătoare financiară internațională, pe care românii o vor putea petrece în tramvaiele din Zurich, Geneva și Berna.
   ZIUA NUNȚII= Se prelungește în mai multe acte care vor avea loc în noaptea nunții și va avea darul de a îmbunătăți igiena mirilor, spălându-le banii.
   ZIUA BASAMACULUI= În această zi, vom demonstra lumii tăria noastră de caracter. Ziua va fi sărbătorită 365 de zile pe an, iar în anii bisecți se va adăuga și o zi a samahoancei.
   ZIUA LICURICIULUI= Din cauza poluării și a tăierii pădurilor, mica insectă trebuie protejată prin sărbătorire. Data propusă coincide cu ziua națională a Statelor Unite.
   ZIUA PENSIEI= În felul cum evoluează economia națională, ziua când se va primi pensia va fi o adevărată sărbătoare.

                                       Mihai  Frunză,
                        angajat cu ziua la un bar de noapte




Filozofie la micul dejun

Oul văzut de un filozof al peniței: Antonică Marin

TEORIA  OULUI

   * Columb a ajuns celebru cu oul său. Să ne închipuim cum ar fi ajuns dacă avea două ! 
   * Într-un recent sondaj efectuat printre bărbați, la întrebarea ce a fost mai întâi, oul sau găina, răspunsul majoritar a fost că mai întâi a fost cocoșul.
   * Un cunoscut găinar din România a declarat că a reușit să obțină mult râvnitele ouă de aur, încrucișând găinile cu o salbă de cocoșei.
   * În București se va deschide un restaurant special pentru milionari, în care omletele vor fi preparate din ouă Faberger.
   * Ideea îndelung clocită de Brâncuși a fost că începuturile lumii pot fi sugerate printr-un ou de piatră. Prietenii s-au mirat foarte tare, știind că sculptorul prefera numai ouăle moi.
   * Pentru a rezolva problema micului dejun al oamenilor săraci, guvernul va aloca fiecărui pensionar câte un struț.
   * La ultima evaluare națională a elevilor superdotați, cei mai mulți au scris că iepurașii se înmulțesc prin ouă roșii.
   * În scopul diversificării ofertei, în piețele noastre, Salmonella se va vinde și în ouăle de bibilică.
                                                                    Mihai Frunză
                                                       specialist în făcut cu ochiul

A doua povestioară de Paști

Tema în viziunea maestrului Antonică Marin


OUĂ ROȘII SĂNĂTOASE
O povestioară de Mihai Frunză

      Aflu că în cartier s-a deschis un mic magazin cu ouă de Paște. Intru curios. Pe tejghea sunt două grămezi uriașe. Ouă roșii în stânga și ouă galbene în dreapta.
   - Cât costă oul? întreb.
   - 10 lei bucata, răspunde vânzătorul, un tip roșu la față.
   - Vai de mine! zic. Ce preț imens! Sunt ouă de aur?
   - Nu! Sunt ouă sănătoase, vopsite de la natură. Vopseaua din comerț este o otravă lentă, dar foarte eficientă. Se numește albastru de dimetil-etil-mercapto-propanol. Conține plumb, plutoniu și câteva cianuri.
   - Și astea cu ce sunt vopsite?
   - Nu sunt vopsite. Ale mele au fost ouate gata colorate.
   - Cum așa?
   - Domnule, știința face minuni. Am obținut aceste bijuterii ovulare după lungi experiențe. Nu-i așa că sunt frumoase?
   - Sunt, recunosc eu.
   - Le-am obținut prin combinații cromatice între găină și cocoș. Găina a fost o moțată românească roșie pe care am împerecheat-o cu un cocoș moldovenesc tot roșu.
   - Și așa au ieșit ouăle roșii. E logic.
   - Logic, pe naiba! Au ieșit ouă albe ca neaua.
   - Și ce ați făcut?
   - Așa cum se face în viață, am schimbat cocoșul. Am făcut rost de un cocoș galic, ce-i drept, verde. I-am vopsit penele în albastru și din combinație a ieșit un superb cocoș roșu. Dar... stupoare. Au ieșit tot ouă albe. Disperat, în timp ce mă stimulam intens cu o stacană cu vin roșu, mi-a venit ideea genială.
   - Ce idee? Nu mă mai fierbeți, că mă înroșesc și eu!
   - Ideea era la mintea cocoșului. Era clar că-mi trebuia un cocoș dintr-o țară roșie. Am cumpărat imediat unul din angroul chinezesc Dragonul roșu.
   - Extraordinară idee! apreciez eu sincer. Bănuiesc că, în sfârșit, au ieșit ouă roșii.
   - N-ați ghicit. Au ieșit ouă galbene. Priviți-le, astea sunt! Cele din dreapta.
   - Totuși, zic nedumerit, cele din stânga sunt roșii. Până la urmă, cum au ieșit așa?
   - Simplu, zice omul. Sunt tot ouăle galbene și sănătoase pe care le-am vopsit cu albastru de dimetil-etil-mercapto-propanol.
  
   

  


O povestioară de Paști


                   NUMĂRĂTOAREA
O schiță umoristică de Mihai Frunză

    Se apropie Paștele. Mielul se lăfăie în frigider. Soția îmi zice:
   - Mișule, uite 50 de lei și mergi la piață după ouă! Ia o sută, că vrea și mama! Mâine le înroșim.
   Iau banii și ies cu elan. La primul colț, dau nas în nas cu Rondel, poetul modernist în vers liber.
   - Salut, Mișule! zice el. Dai și tu o bere? Eu sunt lefter.
   Ce era să fac? Nu vreau să par harpagon. Intrăm în bodegă. Chelnerița Lili ne întâmpină plină de nuri și de zâmbete.
   - Două beri! zic.
   - 10 lei, zice.
   Îi dau banii și gândesc:
   - În buzunar au rămas 80 de ouă. Sunt suficiente.
    Halbele au alunecat pe gât ca unse.
   - Mai dai un rând? zice Rondel, încă vizibil însetat.
   - Mai dau, răspund eu cu un sfert de glas.
   - Să luăm și câte o vodcă, adaugă el. Berea asta e cam slabă.
   Lili le aduce sprințar și mă anunță marțial:
   - 30 de lei.
   Scot banii și plătesc. Sorbim cu nesaț combinația. Este explozivă. Între timp, bag mâna în buzunar și număr ouăle. Sunt 20. Cam puține, îmi zic. În fond, nu e bine să facem abuz de ouă. Ficatul suferă. 10 pentru noi și 10 pentru mama-soacră sunt suficiente. Rondel mă trezește din cugetare:
   - Să mai bem câte o bere și s-o întindem! Am programare la dentist. Simt că anestezia este aproape gata.
   Lili apare cu promptitudine și ne aduce licorile. Îi mai dau 10 lei. Bem cu grabă, după care bag mâna în buzunar să număr ouăle. Înlemnesc. Nu mai am niciunul. Ne ridicăm și pornim spre ieșire. Lili se apropie de mine și-mi zice discret:
   - Iubițel, n-ai mai trecut de mult pe la mine!
   - N-am trecut, răspund dezolat. Și nici n-o să mai trec. Tocmai am devenit eunuc!


Cugetări mignone


   * De câte ori mă uit la o femeie frumoasă, mă uită și ea pe mine.
   * Femeile sunt foarte sensibile la flori, motiv pentru care trebuie să le oferim zilnic un buchețel de părăluțe.
   * Pentru că munca la țară ni se pare grea, o preferăm pe cea din altă țară.
   * Inima este organul care bate... creierul.
   * Corect spus, bărbatul este un rău necesar, pentru că femeia este o rea necesară.
   * Modernizarea trădării a transformat cozile de topor în pânze de drujbă.
   * Într-o lume în continuă mișcare, turismul românesc a rămas la nivelul unei Dacii 1300.
   * Femeia este eterna enigmă, pentru că nu vom ști niciodată câți bani este în stare să cheltuiască.
   * Frumusețea interioară a unei femei este evidentă numai atunci când se dezbracă în interiorul iatacului său.
   * Dacă vrei să te dai mare, fotografiază-te printre piticii din grădină.
   * Nu există femei urâte decât în momentul în care ai început să le urăști.
   * De câte ori mă uit la o femeie frumoasă, trebuie ca ea să-mi amintească să plec acasă.
                                                    
                                                    Mihai Frunză
                                         liber-cugetător doar în gând

Denumiri științifice

Podul de la Brăila proiectat de caricaturistul Antonică Marin

   LABORATOR= Loc unde se fac experiențe pe șoareci, punându-le întrebări-capcană.
   EXPERIENȚĂ= Lunga activitate pe care o tânără deputată a avut-o ca dansatoare la bară.
   EPRUBETĂ= Mijloc modern de a face copii într-o sticluță, cu mare grijă să nu te tai.
   INVENȚIE= Un adevăr rostit de un prim-ministru la o conferință de presă.
   CERCETARE= Muncă științifică efectuată de un polițist, care face lumină într-un domeniu, punând o lampă în ochi.
   DESCOPERIRE= Un bărbat străin descoperit în patul conjugal acoperit doar cu un cearșaf.
   SAVANT= Bărbat care știe foarte multe, în afară de numele celui descoperit sub cearșaf.
   INSTITUT= Oriunde în lume este o casă de bani; în România este o casă de bani fără bani.
   ȘTIINȚĂ= Domeniu al cunoașterii desăvârșite, reprezentat de babele din bloc și de spioni.
   TEHNICĂ= Dotare specială care la noi a atins apogeul prin hoții de buzunare.
   LEGE= Formulare despre atracția universală a banului, adoptată în parlament după o lungă tocmeală.
   TEORIE= Îndelungată mustrare verbală care, practic, nu folosește la nimic.

                                                                    Mihai FRUNZĂ
                                                             inventator de definiții